Ploaie, vânt, frig de capră pietrele, fețe schimonosite dar încântate, copii mulți și zgribuliți, animăluțe care se înghesuiau unele în celelalte în hambar, însă am rezistat. Am mers până la capăt alături de Adoptă un țăran, am făcut parte din târgul de toamnă de la Stupini, cu mic cu mare, pentru ei, pentru țăranii noștri dragi, pentru pământ și natură, pentru viață și naturalețe, pentru sănătate și frumusețe, pentru a salva gospodăriile de subzistență, pentru a promova un concept pe care eu îl iubesc. De ce toate acestea? Pentru ca îi îndrăgesc nespus pe oameni care pun pe roate acest concept, pentru că la târgurile lor mă întâlnesc cu suflete calde, cu oameni ce au multă dragoste față de semenii lor, pentru că țăranii - oameni destoinici care au înțeles că glia patriei este adevărata comoară a românilor -, sunt în inima mea, pentru că îi respect și cred în ei și îmi doresc să le fiu alături!
De ce sunt atât de apropiată de țăranul român? Pentru că de la ei primim, direct și indirect, susținere: ei ne hrănesc, ei ne conectează cu viața autentică, ei ne pun la dispoziție tradiția autentică, ne încurajează să o păstrăm, ei ne sunt călăuze spirituale; pentru că de la ei învățăm cum să iubim, îngrijim și conservăm frumusețile naturii, cum să păstrăm autentica relație între om și Mama Pământ; și tot de la ei învățăm cum să apreciem munca, cum să ne raportăm la strădaniile acestor deosebiți oameni care ne oferă cu plata efortului lor, hrană naturală, fără chimicale, fără a leza mediul înconjurător, păstrând echilibrul firesc între ceea ce iau și dau înapoi creației; pentru că roadele lor, deși nu vin ambalate frumos ca la supermarket, poartă în ele bătăile inimii unor oameni care au înțeles rostul lor pe lume; pentru că ei stau cu rugăciunea în inimă și în minte, zi-noapte, pentru că dau slavă lui Dumnezeu, pentru că știu că totul este trecător și că este necesar să învățăm cum să trăim pe pământ, și cum să ne pregătim pentru cer.
Ar fi multe de spus despre acești oameni, despre cum întrețin ceea ce noi distrugem, poluăm, exploatăm în exces, tăiem, rupem, stricăm, detonăm și betonam. Însă doar cine face pasul, poate înțelege și aprecia toate acestea la adevărata lor valoare. Doar cine lucrează pământul măcar o zi alături de ei, doar cine le ascultă poveștile, doar cui i se umezesc ochii când vede mâini bătătorite și muncite, doar acesta înțelege. Doar acesta ÎI înțelege!
Să fiți iubiți, oameni buni. Căutați în inimile voastre și dați o șansă firii noastre autentice.
Sa zambim cu Inima!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați un mesaj!