As incepe prin a va spune o poveste .
fara legatura cu tipul religiei/credintei ce o are sau nu, fiecare dintre noi, ci doar cu o morala frumoasa.
Se zice ca Buddha, atunci cand a fost primit
in ceruri, aflandu-se la poarta raiului atunci cand a vazut cat de frumos este
inauntru, a cerut sa se intoarca pe pamant. Uimiti si mirati mai marii cerului
l-au intrebat : “De ce ?!” Iar el a raspuns: “Atunci cand pe ultimul semen al meu
voi reusi sa-l trimit aici, atunci voi intra si eu impacat…”
Visul lui il
nutresc si eu pentru oameni, pentru pamant, pentru noi toti creati dupa chipul
si asemanarea lui Dumnezeu!
Asa e si povestea mea
cumva.
A devenit atat de complexa simplitatea ei, incat nu mai pot lua decizii
doar pentru mine, in special de cand exista Mario si Anastasia. Eu, ma simt
noi, si asta, de dinainte sa dau nastere acestor copii. Pentru ca noi vine de la fiecare fiinta umana cu Dumnezeu. Daca fiecare dintre noi s-ar gandi inainte de
a gandi, inainte de a vorbi si de a face, ca noi suntem unul si ca suntem
interconectati, ar fi cu totul alt pamant si alta forma ar avea viata intre
oameni si intre oameni si natura. Nu pot ca eu sa stau intr-un loc frumos,
curat, linistit, departe de noxe si poluare de toate felurile, dar in care, sa
nu ofer darurile mele si sa nu imi fac partea mea. Este
ca si cum vrei sa daruiesti si nu ai cui. Atunci ce rost mai are?
Daca as fi ramas in continuare in
Vale, ar fi insemnat egoism din partea mea. In primul rand fata de copiii mei,
ei au nevoie sa creasca alaturi de alti copii si sa invete viata asa cum este
ea, asa cu de toate, sa experimenteze din ale vietii, sa vada, sa cunoasca si
apoi sa aleaga singuri drumul lor. Parca am vazut Raiul , asa ma simt, iar acum prin
eforturile depuse, doresc ca tara asta, ca intreg pamantul sa ajunga o gradina minunat de vie! Doresc ca raiul in care traim sa umplem de
belsug si veselie sufletele, inimile, mintile, casele si mesele noastre cu apa vie, cu alimente
curate si cu dragoste cultivate si pregatite, pentru noi, pentru copiii nostri, pentru semenii nostri. Imi aduc aminte ca de cand eram
copil aveam aceasta dorinta, sa dispara saracia, boala, frica si marsavia. Doresc ca magazinele sa vinda, in primul rand, produse romanesti, doresc ca
oamenii care cultiva sa fie respectati si sa-si primeasca adevaratul pret pe
munca, doresc transparenta si conexiune directa intre noi si pamant. Sunteti
deja multi, care imi cereti produse, nu mai prididesc de una singura si copii, si scoala, si plante de cules, si macerat, si un dans sau un apus pe care vreau
sa le traiesc ca sa imi mentina echilibrul.
Am iesit din Vale, din Muntii Poiana Rusca,
alegand sa vin la Brasov, asta dupa ce am colindat nitel prin Dobrogea si pe la
mare, ca doar acolo m-am nascut. Ooo, cate am de povestit, prin cate am trecut
si cate am trait... Abia poposita in Brasov, am trecut printr-un accident de
masina, care a cerut timp si finante pentru recuperare, dar puterea gandului si
dorinta de viata mi-a dat aripi sa zbor pana intra-colo unde visez cu ochii
deschisi si doresc sa faurim impreuna Vetre de familie. Iar in aceasta poveste nu
sunt singura, in povestea mea au luat creioane de colorat mai multi: Mariana,
care acum sta in casuta din Vale si tare
ma bucur ca si-a luat inima in dinti si a mers sa traiasca, sa
experimenteze si ea locul acela, fiind un om cu inima mare, de incredere si
omenie, apoi Cristina si Cornel, care m-au sustinut si iubit neconditionat pe
tot acest drum cu tot ce a fost necesar, apoi bunicii mei materni Mihai si
Ioana – fiindu-mi aproape oricand am avut nevoie de o mana de ajutor, un sfat
sau o vorba buna si …copiii, cei care au mentinut steagul sus, in orice moment
mai mult sau mai putin placut. Un rol important in aceasta iesire l-a avut
Ligia Pop. Ea este cea
care m-a invitat prima data sa ies din Vale, la o expozitie cu vanzare si nu
orice fel de expozitie, ci Raw Generation, ca si mai multi oameni sa se poata bucura de minunantiile naturii.
La Brasov, treptat, am intalnit
oameni deosebiti, cu suflete minunate si cu vise asemanatoare, Cami, Nae, Traian, Ioan, Georgiana, Flavian, Leda si Razvan, Mihaela, Radu, Gabriela, Dani, Oana, Calin Cyfer, Rares si
multi alti oameni, ce fiecare, si-au adus contributia lor intr-un fel sau altul la bucuriile ce le-am trait, de cand am venit in oras. Iar cei care care au inceput sa creioneze aceasta poveste,
avand continuitate, sunteti voi toti, cei care de-a lungul acestui timp ati
achizitionat si ati spus mai departe de produsele Gradina cu Dragoste. Multumesc Universului ca a facut posibila intalnirea noastra. Multumesc voua! Acestia
sunt doar cativa din oamenii cu care desenez radacinile chemarii mele. Chemarea de a iubi
pamantul si de a ne bucura de roadele lui in armonie, tihna si implinire
sufleteasca.
Poate o sa va intrebati de gradina, foisor, de plante
si de restul ce am mai facut pe acolo, ce se va intampla cu ele. Acolo, sunt prieteni dragi sufletului meu, care m-au ajutat totodata sa si ridic acel foisor, sa imbunatatim si sa infrumusetam acel spatiu. Toate cele mai sus enumerate, sunt, exista si doresc cu voia lui
Dumnezeu sa ridicam in acel loc, macar o casuta, asa, …de suflet si pentru cine
doreste sa aiba sa stea, intr-un loc, o perioada de retragere.
Dar toate la timpul lor!
Cu drag,
Mihaela
