Vremea ciupercilor de pădure și păstrarea lor pentru iarnă

Colecția de Hribi mici găsiți de copii

  

Dragi prieteni, după atâtea și atâtea  ploi, chiar dacă vremea a fost mai rece, ciupercuțele și-au făcut mai timid apariția anul acesta, dar cum e luna iulie și este cald - aceasta fiind totodată și luna fluturilor și a multitudinilor de flori- nu s-au lăsat prea mult așteptate. Așadar au ieșit precum ” ciupercile după ploaie..” și am pornit în căutarea lor ...

Gălbiori - Cantharellus cibarius

Gălbiorii i-am preparat în diferite moduri cu diverse condimente pentru a găsi ceva potrivit pentru a le păstra gustul și aroma lor specifică. Aroma se păstrează dar nu așa cum doream noi, ca atunci când sunt cruzi. M-am gândit și la o rețetă cu gălbiori cruzi lăsați la fezandat, dar nu ne-au plăcut  prea tare, așa că am ales varianta pe foc. I-am pus într-o tigaie încăpătoare și i-am lăsat să se înăbușe în sucul lor propriu, spre sfârșit am adăugat mult busuioc și sare de salină, apoi în borcane am adăugat  ulei de măsline presat la rece.

Sunt delicioși de buni!

 Am pus și pe ață gălbiori și i-am pus la uscat. Voi vedea eu în ce mod îi vom consuma, mă gândesc  la o rețetă fără foc.

Gălbiori -Cantharellus cibarius

Hribi și gălbiori uscați

 Un exemplar frumos și fără  ”musafiri” în el, pe care l-a găsit Mario și a vrut neapărat să-l curețe, să-l felieze și să-l pună la uscat chiar el. S-a  pus la somn în seara aceea foarte mulțumit de el. Suntem cu toții foarte bucuroși când mergem la cules prin pădure și găsim ciuperci faine  - așa s-au obișnuit copii să le spună.

Hrib - Boletus edulis

 

Mario și hribul găsit de el.

        

  Am cules acum cât este vremea lor și pentru iarnă. Natura ne oferă bunătățile ei, important este să știm să le apreciem și să fim recunoscători pentru toate acestea.   Mulțumesc Divinității și Mamei Pământ pentru tot ceea ce ne oferă necondiționat!

Vinețele roșii și iuțari

   Chiar dacă multora nu le plac, mie îmi plac și sunt foarte buni! Îi pregătesc cu mare drag pentru că sunt fermi și rămân așa și după preparare. Anul trecut am pus câteva borcane doar pentru mine, iar în iarnă când i-am scos și am preparat o salată de iuțari cu gogoșari în oțet, pe lângă un piure de cartofi, după ce au gustat să vadă cum sunt, au mâncat și copiii. Anul acesta au cules și ei iuțari, fără să mai spună că ei nu mănâncă că sunt iuți - asta pentru că auziseră în stânga și în dreapta ca nu sunt buni... Ce înseamnă manipularea psihicului uman! E adevărat, nu sunt precum hribii dar nici de aruncat nu sunt, mai ales că sunt de aici, locali și ecologici, plus o naturală sursă de minerale.

Iuțari (Lactarius piperatus)

Iuțari tăiați felii și puși în apă

După ce i-am feliat, le-am schimbat apa de trei ori, una după alta, și i-am lăsat din nou în apă peste noapte, fiind deja târziu. Apoi a doua zi de dimineață i-am pregătit pentru iarnă.

Iuțari în apă, sare, oțet, usturoi  și măghiran la borcan

Ciuperci de pădure în ulei de măsline

În primul borcan, cel mare, am făcut un mix de ciuperci - iuțari, hribi, gălbiori și măghiran cu busuioc, sare neiodată de salină și ulei de măsline presat la rece. Iar în al doilea sunt hribi, apoi iuțari și în ultimile două sunt gălbiori. Cum priviți de la stânga la dreapta.

Dacă v-am făcut poftă de o porție de ciuperci de pădure, vă așteptăm la noi să ne bucurăm și să-i degustăm împreună!

Să zâmbim cu Sufletul!
Mihaela