De Dragobete... am plantat flori în Grădina cu Dragoste

     Azi, de  Dragobete am plantat flori în Gradina cu Dragoste

De ziua Dragobetelor, fiind si frumos afară, am decis ca împreună cu Anastasia să plantăm bulbi de flori. Ne-am jucat un pic amândouă bucurându-ne de căldura benefică a Iubitului nostru Soare și apoi...

La treabă...zis și făcut, ajunse la grădinuța noastră -care între timp de pe ea s-a topit zăpada de la soarele puternic din aceste zile frumoase de sfârșit de Februarie- ne-am suflecat mânecile și hai să curățăm ca să putem planta... Gândindu-mă că ar fi vremea lor și uitându-ne pe strat ... Surpriză!!! Cine ne aștepta pe noi... să le oferim căldura și dragostea privirilor noastre ...ghioceii cei dragi nouă! Le-am admirat frumusețea și gingășia, fiind abia ieșiți cu căpșoarele din pământul încălzit, timizi, dar cu o forță de nestăvilit - de au răzbit și prin noianul de alte plăntuțe nepoftite și rădăcinile de urzică vie.

Am curățat nițel stratul și le-am făcut loc sa-și poată continua creșterea și eu am înaintat cu plantarea bulbilor... care o parte din ei deja au încolțit.

Apoi cu răbdare și la timpul potrivit își vor arăta frumusețea în toată splendoarea lor!
Aici am învățat să am răbdare, un proces nu tocmai ușor dar împlinitor.

Răbdarea este cea care îmi oferă energia ce mă  ajută să cred în scopul divin al vieții și să pot să asist la împlinirea lui în ritmul dorit de Divinitate. Această energie mă ajută să parcurg existența pas cu pas, fără să sar etapele atât de importante în evoluție. Am învățat că atunci când sunt deschisă acestei energii mă pot adapta perfect la noile situații și condiții care survin inerent în procesul trăirii pe Pământ.

 De obicei, Energia Răbdării este blocată de teama de viitor. Restaurarea legăturii cu această sacră energie se face ori de câte ori spunem și acceptăm: Facă-se voia Ta, Doamne! Am înțeles că a ne lăsa în mâna lui Dumnezeu ne face să creștem în ritmul firesc al vieții, în ritmul natural în care crește și înflorește întreaga Creație. 

Natura lucrează cu răbdare, șlefuind în milioane și milioane de ani o manifestare până obține perfecțiunea. Patronate de această energie, Forțele interioare transformă lent, conducând fără greș către desăvârșire.

 

Să zâmbim cu Inima și Sufletul!

Cu dragoste, 

Mihaela

Din nou în Vale

          Reîntoarcerea în Vale

După câteva luni de ”colindat” pe la oraș, căutând ceva, ceva ce nici eu nu știam ce, am realizat că de fapt mă căutam pe mine și îmi căutam ”cuibul”. Și nu mă voi regăsi pe mine, sau acel ceva… decât în mine însămi și în locul unde m-am  simțit acasă. Iar acest sentiment nu l-am avut nici măcar în casa pe care am construit-o la oraș, pe când aveam vre-o douăzecișipatru de ani. Pentru că în acest loc așa izolat cum este el considerat și cu un drum greu accesibil, am petrecut clipe frumoase și intense. Aici am sădit mai mult decât orice altceva, am sădit Dragoste. Iar aceasta este o forță incomensurabilă, care îți dă puteri nebănuite.

  Chiar dacă nu este locul meu de baștină, este locul unde m-am simțit acasă… M-am întrebat de ce acest acest loc?! Bineînțeles a sosit și răspunsul neîntârziat, pentru că aici am creeat o legătură cu pământul, pentru că aici am semănat semințe, și nu doar semințe de plante sau copăcei, ci și semințe de iubire, de răbdare, de pasiune, de organizare, de creștere interioară, de entuziasm, de a-mi oferi darurile prin creație, de conectare, de aventură, de recunoștință, cu toate într-un ritm binedefinit. Iar aici chiar dacă nu ai un ritm format, Natura ți-l formează rapid. Mai ales atunci când și tu vrei acest lucru, se întâmplă mai repede decât ne închipuim. 

Vedere din casa în care locuim  către grădină

Având încredere în mine și în Forța Divină, am pornit la drum. Încrederea în sine este nestemata de care avem nevoie ca să realizăm ceea ce ne-am propus.

Așadar, cu un curaj nebun m-am aventurat cu mașina plină și cei doi copii, la un drum deloc ușor și la propriu și la figurat, am pornit fără teamă, cu credința că totul se va aranja așa cum este mai bine pentru noi. Și așa a și fost! După trei zile de încercări repetate la telefon pentru a contacta un vecin care are mașină de teren - fiind încă la oraș- mi-a spus că nu poate veni pentru că ”drumul este impracticabil pentru  transportarea bagajelor pe Vale”, m-am decis să plec oricum. Am programat să ajung pe timp de zi din mai multe motive. În special, știind că am de traversat prin munți- pentru că o bucată de drum este greu de urcat iarna dacă nu ai cauciucuri adecvate- încetul cu încetul, cu greu am urcat și traversat acea porțiune. Pe drum fiind, mi-a fulgerat prin cap ideea sa merg în comună și să găsesc pe careva cu o mașină 4x4 să ne ajute să intrăm pe Vale. Am intrat direct în primărie cerând ajutor,  si am fost indrumata catre un băiat Alin -care și lucrează totodată la această instituție-  tare de treabă și pasionat de off-road. Acesta ne-a ajutat să transportăm în două drumuri toate bagajele. Ajunși în casa modestă în care locuim,  am avut șocul să o găsesc ca și cum ar fi fost vandalizată … de cine ?! … de animăluțe mici și mari care au găsit mâncărică și cuibușor numa bun de iernat. 

Vorba ceea ”când stăpânul nu-i acasă joacă șoarecii pe masă...”

Așa că m-am pus pe treabă de cum am  ajuns, în primul rând să pregătesc locul în care urma să dorm împreună cu copiii. Una dintre camere nu a fost ”atacată”, așa că am pus în ea toate bagajele. Apoi din ziua următoare am început curățenia propriuzisă.

În drum spre pârâu, după apă

Apă limpede de pârâu necesară în căsuța de pe deal...

 Ziua aceea… Noaptea aceea…m-am uitat spre cer și ușurată, am spus ”Doamne, Îți mulțumesc că am ajuns cu bine! Călăuzește-ne -cu Iubirea Ta infinită- inima și  pașii în continuare!”

Înainte de a ne bucura de o casă curată, ordonată, călduroasă și primitoare, este necesar să suportăm procesul curățeniei dar și al căldurii atât de necesară pe timp de iarnă. Ehei... dragii mei aici i-aici... că la căratul apei a mai mers cum a mers dar la spartul lemnelor mai greu... că deh vorba ceea ”asta-i treabă de bărbat nu de femeie!”. Pai si bine bine,  dar când îți asumi și știi ce te așteaptă, nu mai dai înapoi, îți aduni forțele și mergi înainte, mai greșești, mai dai pe alături dar înveți. Așa și eu cu toate cele ale mele!

 Zilele ce au urmat  -în afară de timpul pe care mi-l aloc zilnic exercitiilor și  ritualurilor mele- nu am făcut altceva decât să sparg și să aduc lemne în casă pentru foc, sa caram apă de la parau, să curăț și să deretic pe rând toată casa, bineînțeles fiind ajutată -după puterile lor- și de copii. Abia o data cu lasarea serii m-am mai linistit si ne-am asezat toti trei la masa, binecuvantand hrana si multumind pentru Tot Ceea Ce Este!

Și da! Cum să nu am puterea interioară, atunci când văd că ei zburdă pe afară prin zăpadă…și trăiesc în prezent! Copiii s-au bucurat cel mai mult de faptul că am ajuns în Vale, chiar dacă au resimțit vrând nevrând tensiunile mele de peste zi, fiind istovită cu toate cele de susținut dar bucuroasă în interiorul suflețelului meu că suntem din nou în acest loc frumos și liniștit. 

 
Și mai apoi când în casă-i cald și bine, în sobă trosnesc  lemnele și afară-i ca-n povești, împreună cu copiii ne jucăm, îi chem la mine și le spun... povești...

                               ***

Cred că în viață ca să putem avansa este nevoie să demonstrăm că putem face asta cu adevărat. Încercările pe care viața ni le propune nu sunt altceva decât testele necesare pentru a putea accesa o nouă și mai profundă stare de conștiință. Fiecare experiență ne este dată pentru a putea înainta în ritmul natural și firesc al vieții și pentru a putea culege roadele de aur ale împlinirii.

Cred cu tărie că este esențial să ne ascultăm vocea dulce a Sufletului nostru, care știe care sunt adevăratele poteci sporitoare de bine!

Să avem încredere în forța Divină, în forța noastră interioară și în forța noastră de ascensiune!

Să zâmbim cu Inima și Sufletul!

Cu dragoste,

Mihaela

O perioadă de tranziție

Fiind într-un moment de tranziție în viața mea, la răscruce de drumuri pot spune, destinul mi-a purtat pașii in Brașov, aici am cunoscut și mi-au fost alături oameni "străini" la prima vedere, dar care s-au dovedit că imi sunt alături și în momente mai dificile și grele pe care omul le poate traversa de-a lungul vieții sale.
Iar eu am înțeles încă o dată că oamenii cu care intrăm în contact și pe care îi întâlnim sunt precum niște Îngeri, special trimiși de Divinitate în calea noastră - dar pe care poate i-am și atras către noi pentru a ne aminti de ce suntem aici și acum - și pentru a ne ajuta să ne menținem pe Drumul nostru. Vă multumesc vouă  celor de la Armonia Brassovia, de la Waldorf Sophia, Tao Tango,  si tuturor prietenilor mei care v-ați deschis inimile si m-ați primit cu bucurie printre voi, care m-ați ajutat, susținut, încurajat și amintit în momentele mele de cumpănă - că Viața este frumoasă, că suntem binecuvântați pentru existența noastră acum pe Terra, că merităm tot ce este mai bun - și chiar dacă între unii din noi este o distanță de sute de kilometrii, energia pozitivă, gândurile luminoase și rugăciunile Marii  Familii de suflet și-au revărsat și asupra mea efectele binefacătoare și vindecătoare.
Țin să îmi cer scuze tuturor celor care așteptau să postez restul produselor GrădinaCuDragoste pe care le-am realizat în ultima perioadă, dar traversând această perioadă nu am avut starea  necesară pentru toate acestea. Vor apărea cât de curând posibil...
Vă mulțumesc încă o dată tuturor pentru înțelegere și susținere!

Jucându-mă cu sunetele minunate  ale  metalofon-ului

 Savurând și încântându-mi sufletul de armonia și pacea sunetelor ce zboară lin prin cameră aducând momente de liniște printre copii.

Savurând și încântându-mi sufletul de armonia și pacea sunetelor ce zboară lin prin cameră aducând momente de  liniște printre copii

Să avem cu toții o săptamână  frumoasă și împlinitoare!
Și bineînțeles să zâmbim cu Sufletul și cu Inima!
Cu dragoste,
Mihaela