Gradina

Plantări de Primăvară

Pe la jumătatea luniii martie, fiind și Luna în creștere, perioadă propice de semănat, am pus felurite semințe pentru răsaduri și direct în pământ pe feliile de tort ale cercului nostru. 
 

Aici puteți vedea deja o parte din ele cum și-au scos afară căpșoarele după abundentele ploi din această perioadă de aprilie –mai. Și nu doar semințele ce le-am pus noi ci și cele sălbatice, pe care le vom plivi ușor ca să nu deranjăm pământul și pe celelalte semințe încă neapărute la lumină.

Nu le luăm pe toate, din fiecare vom lăsa câteva ca să nu fie singure, până vor ieși prietenii lor de nădejde - cu care vor parcurge „drumul” din acest an - plantele  companioni.

O bucată de pământ pe care am mulcit-o anul trecut în toamnă, (în poză - dreapta) în această primăvară am luat fânul de pe aceasta și l-am pus alături, unde am plantat cartofi în paie. Iar pe bucata ce fusese mulcită, am semănat împreună cu copiii, secară - ca experiment.
Și ca să câștigăm spațiu, la marginea ei am adus  pământ mai bogat un pic și am făcut cuiburi unde am semănat dovleci. Fiind terenul un pic în pantă, aceștia când vor începe să crească îi vom direcționa înspre partea de jos a terenului.

Cartofi in Paie

Pentru răsadurile de căpșuni, am amenajat o terasă cu rânduri bilonate, unde pe vârful biloanelor am transplantat căpșuni iar între ele usturoi, acestea două fiind buni companioni. Iar pe șanțurile formate între biloane vom transplanta alte răsaduri , la perioada potrivită acestora, care și ele la rândul lor compatibile.

Căpșuni și Usturoi - prieteni de nădejde

Voi vedea pe parcurs cum se dezvoltă și se comportă fiecare, apoi - recolta vorbește...

Bob

Să zâmbim cu sufletul!

 

Sămânța care vindecă

După ce am verificat și notat semințele pe care le avem pentru acest an, în ziua următoare, vremea fiind frumoasă, cu mândrul Soare pe cerul senin și albastru, ce ne bucura pe noi și deopotrivă pe toate viețuitoarele Pământului, am trecut la treabă. Semințele ce le-am cules anul trecut din grădina noastră, fiind ecologice, le putem semăna anul acesta după sfaturile siberienei Anastasia.

Iar aici este un fragment din prima carte a seriei Cedrii Sunători ai Rusiei de Vladimir Megre

Din sfaturile Anastasiei

Sămânţa  medic

                  „Anastasia a afirmat:

— Fiecare sămânţă de voi însămânţată conţine în ea un imens volum de informatii universale. Acest volum nu este comparabil ca precizie şi mărime cu niciun altul artificial. Cu ajutorul acestor informaţii, sămânţa cunoaşte exact, la milisecundă, momentul în care trebuie să se trezească, să crească, ştie care seve să-şi tragă din pământ, cum să folosească emanaţiile corpurilor cereşti: Soare, Lună, stele; ce plantă să devină şi ce fructe să dea. Fructele ei sunt destinate hrănirii omului. Aceste fructe pot, cu mult mai efectiv şi mai radical, să combată şi să contracareze orice boală a organismului uman, decât oricare medicament artificial contemporan sau viitor. Dar pentru asta, micuţa sămânţă trebuie să cunoască constituţia omului. Pentru ca în procesul de maturare să-şi nutrească fructul cu substanţe necesare şi potrivite vindecării unui om anume, a bolilor sale, fie acestea deja existente ori la care omul este predispus.

            Ca o sămânţă de castravete, de pătlăgică sau de oricare altă cultură din grădina voastră, să aibă această informaţie, sunt necesare cele ce urmează.

            Înainte de însămânţare ia în gură una sau mai multe micuţe seminţe şi ţine-le în gură, sub limbă, nu mai puţin de nouă minute.

Apoi aşează-le între palme şi ţine-le aşa preţ de treizeci de secunde. În timp ce le ţii între palme, neapărat să stai desculţ pe bucata de pământ pe care vei face apoi însămânţarea.

            Deschide palmele şi sămânţa apropie-o cu grijă de gură. Şi suflă peste ea aerul din plămâni. Tu încălzeşte-o pe micuţa sămânţă cu respiraţia ta şi ea va afla ce este în tine.

            Pe urmă, încă treizeci de secunde ţine-o între palmele deschise, aştrilor cereşti prezentând-o. Şi sămânţa va determina momentul încolţirii. Toate planetele o vor ajuta! Şi pentru tine îi vor dărui lumina potrivită.

            Abia după aceea poţi pune sămânţa în pământ. În niciun caz să nu o uzi imediat, pentru a nu spăla de pe ea saliva îmbibată şi informaţiile pe care le-a asimilat. După trei zile de la însămânţare o poţi uda.

            Însămânţarea trebuie făcută în ziua prielnică fiecărei culturi (deja cunoscută de om după calendarul lunar). O însămânţare precoce, în lipsa apei nu va fi la fel de compromisă ca una tardivă.

            Nu trebuie plivite toate buruienile ieşite împrejurul plantei tale. Trebuie lăsate din toate speciile cel puţin câte una. Buruienile pot fi tăiate...

            După spusele Anastasiei, în acest fel sămânţa strânge în ea informaţii despre om şi în timp ce fructul ei creşte, absoarbe energia necesară din Cosmos şi din Pământ destinată special acelui om. Buruienile nu trebuie plivite, deoarece şi ele au un scop precis. Unele protejează planta de boli, altele furnizează informaţii suplimentare. În timpul creşterii va trebui neapărat să comunici cu planta; măcar o dată în timpul creşterii, de preferat în timpul lunii pline să mergi şi să o atingi.

            Anastasia susţine că fructele crescute în acest mod şi consumate de însuşi omul care le-a cultivat, sunt în măsură să lecuiască orice boală a organismului, să încetinească simţitor îmbătrânirea, să-l dezbare pe om de obiceiurile dăunătoare, să-i mărească nemăsurat de mult capacităţile intelectuale şi să-i dea linişte sufletească. Fructele au o mai puternică influenţă dacă sunt consumate în primele trei zile de la recoltă.

Acţiunile descrise mai sus trebuie aplicate fiecărei culturi din grădină.

Nu se cere neapărat să fie însămânţaţi aşa toţi castraveţi, toate roşiile, ş.a.m.d. de pe strat, sunt de ajuns doar câteva pâlcuri.

            Fructele crescute în acest fel nu vor fi diferite doar la gust de celelalte de acelaşi soi. Dacă vor fi analizate se va descoperi că diferă şi prin conţinutul de substanţe din compoziţie.

Când se sădesc puieţi, pământul din groapă trebuie frământat musai cu degetele şi cu picioarele desculţe, iar la urmă se scuipă în groapă. La întrebarea << De ce, cu picioarele? >>, Anastasia mi-a explicat că prin sudoarea de pe picioare ies din organism substanţe  (probabil toxine) care conţin informaţii despre bolile din corp. Aceste informaţii le primesc puieţii. Ei le transmit apoi fructelor care vor fi în măsură să combată infirmităţile. Anastasia a mai sfătuit ca uneori să se facă plimbări desculţi prin grădină.

— Ce soiuri trebuie cultivate?

Anastasia a răspuns:

— Din varietatea care se întâlneşte în majoritatea grădinilor, îndeajuns de multă zmeură, mure, agrişe, castraveţi, roşii, fragi şi orice soi de mere. Foarte bune sunt vişinele, cireşele şi tot felul de flori. Numărul plantelor şi suprafeţele nu au o mare importanţă.

            Ca obligatorii, fără de care greu se poate crea microclima energetică în grădină, sunt plantele de floarea-soarelui (cel puţin una). Pe o suprafaţă de cel puţin unu - doi metri pătraţi - culturi cerealiere (ovăz, grâu, etc.) Neapărat să fie lăsată o insulă de minim doi metri pătraţi pentru buruieni de tot soiul. Această insulă să nu fie cultivată artificial, trebuie să fie naturală şi, dacă în grădină s-a omis să fie lăsate să crească buruieni, atunci musai să fie aduse din pădure, în acest scop, câteva brazde.

            Am întrebat-o pe Anastasia dacă aceste culturi, pe care ea le consideră indispensabile, mai trebuiau cultivate şi dacă prin preajmă creşteau deja de la sine şi am primit acest răspuns:

— Importantă nu este numai varietatea, ci şi modul de însămânţare şi raportul direct cu ele, prin intermediul căruia vin transmise informaţiile. Ţi-am vorbit deja despre  acest mod de semănat - este fundamental! Lucrul cel mai important este de a impregna bucăţica de natură care te înconjoară cu informaţii despre tine. Doar atunci efectul curativ, mai mult - şi condiţia de viaţă a organismului tău - vor fi considerabil cu mult mai înalte decât prin simplul consum al fructelor. În natura sălbatică, cum o numiţi voi - ea nu este sălbatică, vă este doar necunoscută - există un infinit număr de plante cu ajutorul cărora se pot lecui absolut toate bolile existente. Aceste plante au fost create în acest scop, dar omul a pierdut aproape complet capacitatea de a le distinge.

            I-am spus Anastasiei că pe la noi există o mulţime de farmacii specializate, doctori sau simpli lecuitori care vindecă la nivel profesional cu ajutorul ierburilor, la care ea a răspuns:

— Există medicul cel mai important – organismul tău. A fost înzestrat din începuturi cu capacitatea de a şti care iarbă s-o folosească şi când. Cum să se hrănească în genere şi cum să respire. El este în măsură să contracareze boala cu mult înainte ca ea să se manifeste. Şi nimeni altcineva nu poate înlocui organismul în acest scop, întrucât el este medicul dat ţie personal de Dumnezeu. Doar ţie personal. O să-ţi explic cum să-i dai posibilitatea să lucreze în binele tău.

            Relaţiile instaurate cu complexul de plante din grădina ta, le oferă acestora posibilitatea să te lecuiască şi să-ţi poarte de grijă, să stabilească singure diagnosticul precis şi să gătească special pentru tine cel mai efectiv medicament.”

Cercul III

Iată că cercul nostru chiar este gata acum. Vremea a ținut cu noi și am finalizat. Este primăvară la noi, deși nu este vremea ei acum. Alunii au înflorit, dar prea devreme pentru a fi polenizați de albinuțe, care încă dorm. Incalzirea climei nu este o joacă, și toți resimțim efectele. Chiar dacă pentru noi este mai plăcut că nu este ger și zăpadă, pentru foarte multe viețuitoare și plante este foarte greu. Ritmurile naturii au un scop bine proiectat. Dar dacă așa este starea lucrurilor, măcar să aducem un puțin de frumos în gradina noastra și să nu irosim acest timp prețios. 

Am cărat și ultimele lemne pentru a termina cercul. Am lăsat două intrări către interior, din diferite puncte ale grădinii. Acum arată frumos, dar vom vedea cum va fi cu multele plăntuțe care abia așteaptă să iasă din semințe, adică „buruienile”, devreme ce tocmai le-am afânat bine pământul. Pentru a nu fi invadați de ele, unde nu le dorim, ne vom ajuta de fân, cu care vom acoperi treptat toate straturile.

Deja am semănat ceapă din arbagic alb și roșu, pe interiorul cercului și pe exterior, pentru că nu este pretențioasă la sol și nici la buruieni. Apoi am transplantat spanacul mangold care a trecut cu bine peste zăpadă și ger, doar învelit cu fân, și vom continua cu semănatul salatei, usturoului și mărarul. Până în aprilie vom ști și ce urmează să plantăm pe toate feliile de tort. 

Până atunci, vă trimitem un zâmbet de la noi și ghioceii noștri. 

 

Cercul II

A mai plouat, a bătut și vântul, dar la noi treaba merge. Cercul nostru se străduie să devină întreg. Nu este treabă prea ușoară, mai ales  căratul lemnelor. Unele chiar au fost grele - cele de la un podeț dezafectat. Dar fiind determinați... a mers. Apoi ne-am dat seama că cercul se inchidea, dar ce inchideam in el? Cum să amenajăm interiorul, ce forme de straturi să facem? Grea decizie, mai ales când ai atâtea variante. Si mai ales când esti in doi. Dar dacă există Iubire, oricum iese, este bine.
Dar văzând și făcând, ne-am „trezit” cu multă „buruiană” cu care nu știam ce să facem. 

Locul trebuia curățat pentru viitoarele straturi din interiorul cercului. Așa că cea mai simplă și eficientă metodă a fost amenajarea unui loc de compost chiar în mijloc. Zis și făcut. Rapid, câteva crengi de răchită bătute in pământ, apoi altele la împrejmuit, și iată un loc numai bun de compostare. Astfel am găsit și locul pentru compostul de la bucătărie - îl amestecăm printre ierburile și rădăcinile pe care le scoatem.

Dacă avem centrul, restul vine mai ușor. Am împărțit tortul, sau roata de pizza - după cât de foame ne este - în 16 părți egale. Deci vom avea 16 felii de „ce vom avea poftă”, adică straturi de cultivat. 

Am realizat deja jumătate din ele, iar cercul este și el aproape gata. Dacă ne mai îngăduie vremea frumoasă încă două zile... vă vom spune, la urmă. Vă așteptăm la o felie de „tort” în weekend, dacă aveți poftă... de permacultură.

 

 Cercul I

Iarna este lungă, dar frumoasă, dacă știi s-o prețuiești.

Ne oferă timp de reflecție, de meditație, de gândit și răzgândit, pentru că nu este ca timpul cald și presant al verii când se cere acțiune la maxim. Dar vin și momente când simți că nu mai poți sta pe lângă casă, mai ales când afară este o vreme primăvăratică, fără zăpadă. Și grădina ne așteaptă cu brațele deschise, s-o curățăm, s-o amenajăm, s-o organizăm, să-i dăm din viața și dragostea care clocotește în ființele noastre. Pare tristă fără noi acolo. Dar noi ne tot imaginăm cum ne-ar plăcea mai mult să arate. Insă nu este treabă ușoară să modelezi cu imaginația un spațiu viu, creat de Creator, acum lăsat nouă în grijă. Noi suntem îngrijitorii acestui spațiu, protectorii săi ne dorim să fim și cu dragostea noastră să-l invăluim. N-am mai făcut până acum planuri pentru o grădină având în conștiență aceste aspecte. Dar acum totul se schimbă, când trăiești pe Vatra Familiei. 

Ne dorim ca Spațiul de Iubire să fie frumos, util, roditor, să ne simțim cu adevărat acasă în interiorul său. Pentru asta ne trebuie o imaginație bogată, dar și simț practic, experiență, prezență de spirit. Iar exercițiul imaginației nu este chiar foarte la îndemână, după ce aproape o viață ai fost învățat și obligat să-ți exersezi calitățile numai în folosul altora, a celor care te-ar fi plătit pentru „munca” depusă. Acum avem în fine minuata ocazie de a ne folosi inspirația, imaginația, visele, pentru noi și să ținem cont de ele, să le dăm viață. Și iată că după mult timp de neclaritate, ne-a luminat o rază de inspirație: să facem un strat înălțat sub formă de cerc. Cercul este cerc din orice punct îl privești. Iar lemne putrezite sau în curs de putrezire aveam destule. 

Așa că iată-ne trasând cu o sfoară, pornind de la un băț înfipt în pământ, un cerc cu diametrul de 14 metri. Nu este puțină muncă pentru a-l realiza, însă satisfacția vizuală și energetică a cercului, este mare. Când pui mâna la treabă, se cunoaște, mai ales când faci cu drag și privind la viitor. 43m lungime de strat înălțat este o suprafață destul de mare de plantat. Acum avem de găsit utilitatea spațiului din mijlocul cercului. Aici este frumusețea, că nu ai cum să te plictisești. Sunt atât de multe lucruri de gândit, planificat, imaginat, simțit și făcut, încât simțim că iarna este prea scurtă. 

Am simțit să oferim ocazia celor care doresc să vadă pe viu și să participe la construirea unui strat înălțat, să poată veni aici, să participe alături de noi. Invitația este deschisă prin „weekend cu permacultură” pe care am lansat-o și pe pagina de facebook a comunității. Acum avem iar ceva zăpadă, dar când se va topi vă vom face iar invitația de a veni la cerc!

După trasarea cercului și marcarea lui pe exterior cu bețișoare înfipte în pământ, am început săparea șanțului în care vom pune material lemnos. Având în vedere că față de lățimea șanțului stratul final va fi mai lat pe fiecare parte cu câte 20-25cm, am săpat un șanț de 80cm lățime și o adâncime de cazma, adică vreo 20cm. Inainte de asta, am decupat iarba cu o cazma pătrățoasă, de pe toată suprafața viitorului strat. Nu am procedat așa de la început, dar mai bine mai târziu decât niciodată, sau dă-i Doamne românului mintea cea de pe urmă!

Iată că iarba decupată o punem la exteriorul cercului, apoi pământul scos din șanț, pe partea interioară a cercului. Asta pentru că, după ce așezăm în șanț cenguțe subțiri și lemne mai groase deasupra, așezăm și toată iarba decupată, cu rădăcinile în sus, acoperind toată suprafața de lemne. Și peste această movilă lunguiață punem pământul scos din șant. Și dacă mai avem și un pământ mai fertil sau compost maturat, îl presărăm pe deasupra ca strat final, în care vom planta. Imaginile vă vor întregi cele descrise, chiar dacă cercul nu este încă întreg. Vom posta la final și poze cu treaba gata!

Vă așteptăm la noi, dacă nu la acest cerc, la alte activități din Grădina cu Dragoste, unde aplicăm cât mai multe din principiile și sugestiile permaculturii și ale minunatei Anastasia. 

 

 

(1) Prin Grădină

Frumusetea primaverii imi dezvaluie in fiecare zi alte si alte tablouri, ce inainte nu le stiusem. O batranica imi spunea ca in luna mai, aici ai impresia ca esti in Rai. Si nu gresea. De cateva zile este vreme ploioasa dar atat de inmiresmata. De dimineata cand am iesit, m-a izbit un miros suav de propolis si polen de copaci. Divin!

Iar trilurile diferitelor feluri de pasari mici care se suprapun peste cantul distinct si dominant al cucului, devin cel mai placut si linistitor ceas desteptator. 

Toata uscaciunea toamnei care s-a pleostit dupa topirea zapezii, conturand fidel toate proeminentele locurilor, acum a disparut complet. Totul este de un verde plin, dar de diferite tonuri. Flori de diferite nuante au inceput sa contrasteze pe ici si colo maretul verde. 

Pomii fructiferi deja au trecut de inflorire, si isi cresc cu bucurie minunatele fructe.  Totul este o veselie si o bucurie. Am vazut si primul curcubeu din această primăvară.

---

Concomitent cu amenajarea gradinii pe langa casa unde locuiesc temporar, am inceput si amenajarile pe Spatiul meu de Iubire. Dupa sapatul iazului in martie, a venit si vremea mai buna pentru gradina. Terenul meu fiind putin in panta am simtit ca fiind oportuna amenajarea unor mici terase curbate. Astfel cu o singura operatiune indepartez si intorc iarba cu radacinile in sus, dar sa si nivelez. Am folosit ca sprijin la partea de jos a teraselor niste lemne vechi dar neputrezite de la un gard.

 Dupa amenajare, am si insamantat terasele cu combinatii de plante, bazate in special pe ceapa, ca element principal, deoarece nu este prea pretentioasa si creste bine in orice teren. Am semanat totusi pe randuri, fiind mai usor de mulcit (acoperit cu paie) dupa aceea. Am amestecat pe unele straturi ceapa cu morcovi si cu rosii, sau ceapa cu patrunjel, pastarnac cu praz si ardei.

 De cateva zile ploua si pe langa plantutele mele au iesit si cele care deja aveau samanta in sol, adica buruienile cum se mai spune. A fost necesar sa mai intervin pentru a-mi proteja plantele de care am eu nevoie, si am plivit, lasand micile buruienute ca mulci, chiar pe strat.

 Am reusit cu ajutorul unor vecini si al prietenilor vizitatori sa-mi imprejmuiesc o mare parte a gradinutei cu gard facut din crengi, pe care se vor catara fasolea semanata si zorelele. Aici fiind o zona destul de salbatica, este necesara o protectie a gradinii fata de caprioare si porci mistreti, dar chiar si de turma de oi a unui vecin mai departat.

 Planul pentru viitorul imediat este sa termin de imprejmuit gradinuta, de sapat un sant de drenare a apei de ploaie, sa ma ocup in continuare de sustinerea plantutelor sa treaca de faza de gradinita. Cartofii deja au iesit aproape toti de sub paie si se inalta viguros catre cer. In curand va trebui sa-i acopar iar cu fan cosit.  Fasolea si dovleceii au scos frunzulitele de sub pamant. Dovlecii sunt mai lenesi, dar cand vor iesi tare mandri se vor face. Iar pepenasii galbeni, sunt asteptati cu sufletul la gura. Nu stiu daca le va place terenul meu, dar eu ma voi stradui sa-i ajut.  Am pus si floricele in pamant. Incet incet isi inving timiditatea si scot frunzulitele afara. Noptitele si garofitele au fost mai harnice.  Floarea soarelui este deja maricica. Si in tot acest timp imi visez casuta, la care cred ca voi incepe lucrul cat mai curand. 

Dar la fel de mult visez ca pana atunci sa apari si tu, frumoasa zeita care-mi esti menita, si impreuna sa faurim mai departe al nostru Spatiu de Iubire. Eu aici sunt pentru a te intampina, frumosul mai frumos straduindu-ma sa-l fac. 

25 mai 2012